As vrea sa va impartasesc cum era sa fac cunostinta cu moartea si ce am inteles eu despre ea.

Prima experienta a aparut recent, acum 7 luni. Ulterior au venit si prietenii ei, adica nesiguranta, atacurile de panica, anxietatea, lipsa de control, neputinta, modificarea respiratiei, a gandurilor, etc.
Sa va povestesc cum s-a intamplat „intamplarea”! Acum 7 luni ma aflam prin Asia. Eram pe scuter si m-am lansat pe un carosabil cu 4 benzi, eu trebuind sa le tai pe primele doua. Pentru o fractiune de secunda am uitat complet de regulile lor de circulatie, adica de faptul ca  in Tailanda se conduce invers, pe partea stanga. Fireste ca nu m-am asigurat corespunzator si, pe la mijlocul drumului, am vazut cum doua microbuze se indreptau fix catre mine. Am scapat eu de primul, insa al doilea nu m-a iertat. Prin urmare, am inghetat fizic si mental si m-am trezit culcata la podea privind roata masinii. 

Atunci imediat am simtit ca trebuie sa aleg: sa traiesc sau sa mor!

Am ales VIATA si m-am ridicat repede in picioare sa verific daca pot merge, daca traiesc. In timp ce ma ridicam, am simtit un mare regret, acela ca nu am putut sa ajut pana acum cat ar fi trebuit, cat as fi vrut. (…)
Totodata, aveam si sentimentul ciudat, puternic si pregnant unei simulari, a unei inscenari cumva. De parca viata ma punea la incercare. Ca in filmele Matrix, Assumption, The Truman Sow, etc. Insa nu am ales sa ma gandesc in acest sens. Era reala lovitura, baia de ulei sparta, eu julita…

Prin urmare, m-a speriat acest eveniment de m-a trezit!

Ce-a vrut „poetul” sa spuna cu acest incident, nicidecum intamplator, daca stau sa ma gandesc eu bine!?
In general, un astfel de eveniment major este o mare ocazie pentru schimbare, de a reflecta la tine insuti si la viata ta de pana acum. Este ca si cand ai trage linie si ai da nota vietii tale de pana acum. Este un eveniment care te ajuta, de crestere.

Daca nu faci tu nimic in sensul propriei schimbari, viata ti-o serveste asa cum stie ea mai bine… Nu merge sa tot repeti aceleasi greseli la infinit!

In astfel de situatii lectiile legate de RESPONSABILITATE, ASUMARE, TREZIRE/ PREZENTA, REZOLVARE/ DIZOLVARE/ IERTARE au avut cel mai mare sens pentru mine.

Responsabilitatea se refera la a-ti asuma propriile ganduri si actiuni. Asumarea vine la pachet cu faptul ca tu decizi pentru tine, ca nu esti o frunza in vant la voia destinului, a societatii si a prejudecatilor. Tu esti propriul tau stapan, esti un adult responsabil, nu un copil neputincios si submisiv care are nevoie sa fie acceptat, iubit, apreciat si incurajat. Fiind stapanul propriei tale vieti, devii prezent in fiecare moment din viata ta, te contii mai bine, esti mai potrivit cu ceea ce ti se intampla in viata. Esti propria ta sursa de fericire, tii cu tine si alegi ce este mai bun pentru tine si mai sanatos. Devenind mare si puternic, poti recunoaste greselile tale fata de ceilalti si ale celorlalti fata de tine. Poti intelege si ierta.

Ca si exercitiu, iti poti lua ramas bun de la trecut, de la viata ta de pana acum prin enumerarea evenimentelor importante care ti-au marcat existenta. Cum au contribuit ele la omul care esti acum? Care sunt persoanle carora le poti multumi, care sunt cele care te-au dezamagit si cum te-au afectat ele?

Orice eveniment care ne scoate din zona de confort, ne ajuta sa ne autodepasim, sa fim mai puternici!

De asemenea, fiti atenti la persoanele cu care nu rezonati, pe care nu le acceptati, nu le suportati. Ele sunt o oglinda a partilor din voi pe care nu le acceptati. Odata ce intelegeti acest lucru si veti multumi acestor persoane ca v-au oglindit aspectele negative, conflictuale din voi, relatia tensionata dintre voi se va dizolva. Pentru ca nu este vorba despre ele, ci despre tine insuti.
Cu toate aceste exercitii si intelegeri devenim din ce in ce mai pregatiti pentru moarte. Pentru mine ea doar marcheaza trecerea de la o etapa la alta, ne ajuta sa evoluam.

Parti din trecut mor si, o data cu ele, se nasc altele cu noi intelesuri. Dar trebuie sa ne dam voie sa murim si SA TRAIM.