• Importanta Psihologiei in viata umana

Ce abilități dezvoltam la școlari?

Ce materie sā studieze copilul la scoalā, ce abilitati sa dezvoltam la copil raportandu-ne la un viitor volatil?

Prof. Mircea Miclea, întemeietor al Școlii psihologice cognitive din Romania, se intreaba, in cadrul unei recente conferinte, asa:
– Ce competente sa dezvoltam la copil?
– Ce echipament mental sa achizitioneze?
– Cum sa redirectionam procesul de invatare?
– Cum sa dobandeasca elevul autodisciplina, sa o integreze si sa isi dezvolte gandirea de designer?

Raspunsurile au la baza o pregatire pentru viitor. Se stie ca in ultimul timp nu am putut prezice nimic: pandemie, criza, razboi… Atunci intrebarea ar fi: ce echipament mental ar trebui sa dobandeasca un copil la scoala ca o gramatica generativa, aranjament mental, metacompetente care sa genereze o adaptare la un viitor nesigur? Vor genera ele solutii?

Care sunt metacompetentele care te vor face viabil intr-un viitor nesigur?
1. Autonomia
2. Autodisciplina
3. Antreprenoriatul
4. Gandirea de designer

-Autonomia reprezinta baza invatarii: este capacitatea de a gandi, reflecta liber: autonomie epistemica- cunoasterea esentiala despre natura, om, societate. Sa avem in minte metodele prin care s-a construit teoria pentru a putea distinge cunoasterea de pseudocunoastere, fake news-uri.

Autodirectionarea procesului de invatare: informatia nu este divertisment, cautare pe google, ea are o structura prin furnizorii credibili, medii, vectori pe care mergi.

Devenim autonomi daca stim sa folosim instrumentele de invatare, in sensul ca nu folosim aplicatii de cautare, inteligenta artificiala.

Scoala ar trebui sa ne dea metoda, intrebarile pe care le-au avut oamenii atunci cand au emis metode, teorii. Scoala ar trebui sa ne ajute sa ne formam propriul curriculum.

-Autodisciplina se refera la reguli. Insa inainte de reguli trebuie sa avem emotii care sa sustina aceste reguli (satisfactii, mandrie, rusine, vinovatie etc). Pe langa emotii e nevoie de habitudine, adica aplicarea constanta, asceza, antrenamentul (“scole” in traducere inseamna ragaz). Pentru autodisciplina este nevoie de introiectie, de exemplu: eu respect o regula pentru ca grupul meu respecta o regula. Eu Imi fac temele pentru ca parintii mei se supara cand iau nota proasta. Mai mult, identificarea cu regula respectiva este stilul meu. Dupa aceea vine integrarea: imi place sa ma distrez: imi fac temele pentru ca apoi sa ma distrez.

Scoala ofera reguli: profesorii intra la timp, ies la timp, regulile sunt clare, structura predictibila.

-Antreprenoriatul nu inseamna sa ai o firma, ci un mod de gandire, o atitudine: astept sa produc o solutie, nu consum solutii.
Noi trebuie sa descoperim problemele si oportunitatile. Mintea este vectorizanta, nu contemplativa.
Modul de gandire: epistemic (ce stiu) la teleologic (ce vreau), si ce pot face sa imi ating scopul.

-Gandirea de designer: analiza problemei arata cum functioneaa mintea celui care o rezolva. Scoala ne ofera probleme definite de altii, insa in realitate noi definim problemele. In scoala problema se rezolva in 5 pasi, in viata problema evolueaza. Problema din manuale are un raspuns corect (la final de culegere), in viata problema nu are raspunsuri clare…
Un designer trebuie sa defineasca el problema, constrangerile pe care sa le defineasca solutia.
Un designer este orice persoana care poate sa isi amelioreze realitatea actuala si sa creeze o realitate mai buna. Rezultatul sa fie pe placul beneficiarului, sa fie acceptat de mintea celui care formuleaza problema.
Aici scoala nu ajuta. Pentru a face faca unui viitor nesigur nu este suficient sa gandim in termeni de competente, ci de metacompetente.
Insa dincolo de scoala, responsabilitatea este a noastra.
Ce ar trebui sa fac pentru a fi autonom? Sa gandesc ca un designer?

In cautarea „pietrei filozofale”.

(Capitolul 1 inca nu a fost scris.)

Capitolul 2

Preocuparea pentru aflarea “pietrei filozofale” este mai veche de adolescenta, insa voi incepe de aici, de la vreo 16 ani si ceva, varsta la care am inceput sa caut „ceva” ce stiam ca exista si nu puteam sa numesc, stiam ca pot sa-l aflu din carti si apoi sa il gasesc in exterior.

40 zile in Asia. Art of Living

Luna trecuta am hotarat sa plec in vacanta pentru ca eram epuizata fizic si psihic. Fara gluma, ma rugam sa mai rezist inca 15 ore de zbor. Imi simteam corpul ca un bolovan pe care il caram, simturile amortite si gandurile care dadeau un spectacol serios in capul meu.
Voiam sa fiu doar eu cu mine si sa savurez fiecare clipa pentru ca imi era tare dor de mine.

Am ales intamplator partea de Nord a Thailandei, Laos si Vietnam. Nu m-am documentat, nu mi-am rezervat nimic. Doar am gasit un zbor bun cu intoarcere in 40 zile, mi-am luat rucsacul si am plecat. (…)

Iubirea Autentica versus Atasament

Cautam permanent un echilibru armonios si sanatos intre legaturile simbiotice bazate pe nevoile primordiale care nu au fost satisfacute in special in primii ani de viata si puterea de-a actiona liber la varsta adulta.

Gasirea si mentinerea echilibrului dintre dependenta si autonomie devine o sarcina dificila atunci cand individul a trecut in primii sai ani de viata printr-o „trauma simbiotica“ la nivelul relatiei de atasament cu mama sau cu alti ingrijitori apropiati.

Atunci cand sugarul sau copilul mic nu obtine de la mama sa iubirea, siguranta, protectia si caldura de care are absoluta nevoie, el va cadea prada unor „complicatii simbiotice“ care, in dezvoltarea sa ulterioara, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice. (Vezi Franz Ruppert, „Simbioza si autonomie”.

Autonomia nu va fi obtinuta fara rezolvarea problemelor de baza. (…)