• Importanta Psihologiei in viata umana

40 zile in Asia. Art of Living

Luna trecuta am hotarat sa plec in vacanta pentru ca eram epuizata fizic si psihic. Fara gluma, ma rugam sa mai rezist inca 15 ore de zbor. Imi simteam corpul ca un bolovan pe care il caram, simturile amortite si gandurile care dadeau un spectacol serios in capul meu.
Vroiam sa fiu doar eu cu mine si sa savurez fiecare clipa pentru ca imi era tare dor de mine.

Am ales intamplator partea de Nord a Thailandei, Laos si Vietnam. Nu m-am documentat, nu mi-am rezervat nimic. Doar am gasit un zbor bun cu intoarcere in 40 zile, mi-am luat rucsacul si am plecat. (…)

Iubirea Autentica versus Atasament

Cautam permanent un echilibru armonios si sanatos intre legaturile simbiotice bazate pe nevoile primordiale care nu au fost satisfacute in special in primii ani de viata si puterea de-a actiona liber la varsta adulta.

Gasirea si mentinerea echilibrului dintre dependenta si autonomie devine o sarcina dificila atunci cand individul a trecut in primii sai ani de viata printr-o „trauma simbiotica“ la nivelul relatiei de atasament cu mama sau cu alti ingrijitori apropiati.

Atunci cand sugarul sau copilul mic nu obtine de la mama sa iubirea, siguranta, protectia si caldura de care are absoluta nevoie, el va cadea prada unor „complicatii simbiotice“ care, in dezvoltarea sa ulterioara, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice. (Vezi Franz Ruppert, „Simbioza si autonomie”.

Autonomia nu va fi obtinuta fara rezolvarea problemelor de baza. (…)

Relatiile sociale disfunctionale ca oglinda a conflictelor interioare

Multi oameni traiesc relatii nesatisfacatoare, disfunctionale sau chiar toxice. Unii dintre ei asteapta ca ele sa se rezolve de la sine, altii doresc schimbarea de cealalta parte, considerand ca ei sunt in regula.
Unii s-au obisnuit sa traiasca in conflict si considera o normalitate cearta in familie, de exemplu. Altii gasesc refugiu in izolare sau intr-un grup restrans…
Pentru ei, aceasta este zona de confort si nu actioneaza si nu fac nicio schimbare atata timp cat nu-si asuma nimic din ceea ce li se intampla. Sunt dispusi la o schimbare doar cand incepe sa-i doara.

Mesajele emotiilor negative

Toate starile emotionale provin de undeva, au o cauzalitate. Emotiile sunt si ele stocate intr-o memorie a lor care, din cate se pare, nu are legatura cu ratiunea, cu memoria ca functie psihica. Oare cum functioneaza aceasta memorie? Se stie ca „inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste”. Parca Blaise Pascal spusese asta.

Eu cred ca afectivitatea, nu ratiunea este responsabila de procesul decizional, de actiunile umane, de sanatatea si echilibrul nostru interior. Ea ne conduce. Ratiunea doar o slujeste. Se spune ca daca iti schimbi gandurile, iti schimbi si starea de spirit, buna dispozitie. Daca iti golesti mintea de ganduri precum yoghinii, te relaxezi. Daca te focusezi pe respiratie si iti relaxezi corpul, din nou obtii starea de bine, iar inima ti se deschide. (…) 

„S-a trezit din somn de moarte/ Ca viteazul din poveste…”

As vrea sa va impartasesc cum era sa fac cunostinta cu moartea si ce am inteles eu despre ea.

Prima experienta a aparut recent, acum 7 luni. Ulterior au venit si prietenii ei, adica nesiguranta, atacurile de panica, anxietatea, lipsa de control, neputinta, modificarea respiratiei, a gandurilor, etc.
Sa va povestesc cum s-a intamplat „intamplarea”! Acum 7 luni ma aflam prin Asia. Eram pe scuter si m-am lansat pe un carosabil cu 4 benzi, eu trebuind sa le tai pe primele doua. Pentru o fractiune de secunda am uitat complet de regulile lor de circulatie, adica de faptul ca  in Tailanda se conduce invers, pe partea stanga. Fireste ca nu m-am asigurat corespunzator si, pe la mijlocul drumului, am vazut cum doua microbuze se indreptau fix catre mine. Am scapat eu de primul, insa al doilea nu m-a iertat. Prin urmare, am inghetat fizic si mental si m-am trezit culcata la podea privind roata masinii. 

Despre Mr. si Mrs. Goe

Zilele acestea am fost mai sociabila decat de obicei si am dat curs invitatiilor in oras.
Situatia a stat in felul urmator: am fost sunata perseverent  sub pretexte asa usor abordabile gen: „ce mai fac, ce carte imi recomanzi, cand ai timp sa ne vedem” etc, apeluri insotite ulterior de mesaje cu diverse imagini haioase sau cu „saptamana buna, o zi frumoasa”, chestii d-astea, urmate apoi de idei de la sport pana la localuri cool din Bucuresti.
Dupa ce am acceptat sa ne vedem, ca, deh, isi face omu’ timp macar o data, m-am „pomenit” in mijlocul unui monolog interminabil. Adica omu’ vorbea pentru el in fata mea si a celorlalti, asteptand sa ii dam dreptate sau sa „verse el tot”, fara sa il intereseze daca il ascultam, daca vrei sa spui si tu ceva, daca esti ok… Dupa care repeta ce ti-a mai spus o data, chiar daca ii confirmai ca ai auzit. 🙂