40 zile in Asia. Art of Living

Luna trecuta am hotarat sa plec in vacanta pentru ca eram epuizata fizic si psihic. Fara gluma, ma rugam sa mai rezist inca 15 ore de zbor. Imi simteam corpul ca un bolovan pe care il caram, simturile amortite si gandurile care dadeau un spectacol serios in capul meu.
Voiam sa fiu doar eu cu mine si sa savurez fiecare clipa pentru ca imi era tare dor de mine.

Am ales intamplator partea de Nord a Thailandei, Laos si Vietnam. Nu m-am documentat, nu mi-am rezervat nimic. Doar am gasit un zbor bun cu intoarcere in 40 zile, mi-am luat rucsacul si am plecat. (…)

Am inceput incalzirea cu un scurt trekking intr-o junga din Nordul Thailandei, aproape de Chiang Mai, unde am dormit in adaposturi construite din bambus in mijlocul naturii si m-am hranit cu orez fiert in bambus si banane. Am trait laolalta cu triburi demult uitate care mi-au transmit emotii simple si sincere. Am ascultat zi si noapte susurul raului care ma insotea ca un prieten drag. Apoi plantatiile de orez si toata natura vie, prin energia si culorile ei, au fost terapeutice pentru ochii mei obositi. Hrana vie si naturala m-a mai insanatosit putin, iar eu usor am inceput sa ma conectez cu mine. Mi-era extrem de greu sa las oboseala sa iasa din corp, nici nu stiam cum pentru ca se instalase de mult timp si eram oarecum speriata ca nu reuseam sa ma odihnesc. (…)
Imi place sa calatoresc singura si sa ma las purtata de propria mea energie.
Sufletul meu m-a condus catre cele mai frumoase destinatii si locuri fara sa imi fac un plan de calatorii. De exemplu, atunci cand ajung intr-un oras, ajung la punctele de interes fara harta la purtator. Doar ma las purtata de energia locului.
Dupa experienta din Thailanda am plecat spre Laos unde am petrecut 14 zile, dintre care 10 zile intr-un retreat de yoga si meditatie unde am intalnit oameni frumosi din India si Laos. Imi doream demult un astfel de retreat insa aveam idei preconcepute despre India si limitari religioase. Am nimerit la „Happiness Program” care este conceput de fundatia Art of Living din India. Aici i-am cunoscut pe Heeru & Prateek, doi instructori intelepti, rabdatori si plini de iubire. Nu stiam nimic despre acest program, pur si simplu aici m-au condus pasii si sufletul. Am acceptat conditiile programului. Voiam sa fiu fericita! 🙂
La scurt timp a aparut si bariera religioasa. Atunci am vorbit cu Isus Cristos sa clarifice el cu Shiva si cu Buddha si cu alte zeitati problema lor ca eu m-am saturat, si ca nu este treaba mea… 🙂 Chiar a functionat si m-am simtit eliberata.

Asadar, am intrat intr-un program strict de yoga si meditatie zilnica, de 3 ori/zi cate 2-3 ore, hrana vegetariana, ceaiuri din plante si fructe, fara cafea sau alte stimulente (cu toate ca sunt dependenta de cafea), odihna si multa iubire si intelegere.

Exercitiile programului s-au bazat foarte mult pe relaxarea corpului prin diverse posturi simple pentru ca nu trebuia depus efort in timpul programului. Am inceput sa fac exercitii de respiratie pentru ca nu stiam sa respir corect si nu-mi constientizam respiratia. Apoi sa imi accept emotiile si gandurile indiferent de natura lor fara sa ma focusez asupra niciuneia, fara sa le judec.
Dupa care am inceput lucrul cu ego cu care era cel mai greu de luptat.

In timpul programul „eram nimic”, „nu faceam nimic” si „nu asteptam nimic”. Mi s-a parut extrem de greu sa ma consider nimic, sunt doar Carmen Suiu si sunt cea mai tare! 🙂
In final am reusit sa intru in starea de umilinta, de fir de nisip, de pestisor care inoata in oceanul vietii, de strop de energie care creste si cuprinde universul acesta mare.

Dupa parcurgerea acestor etape urma meditatia ghidata in care prin expiratie sonora eliminam cumva tensiunea din anumite parti ale corpului daca mai exista. Meditatia nu inseamna concentrare, ci deconcentrare, lipsa de efort total, de fapt nu faci nimic decat sa respiri. Prin respiratie se acceseaza cumva glanda pineala si se obtine starea de fericire. Insa sunt respiratii diferite si ca intensitate si ca stil. (…)

Ultima etapa din mediatatie este PACEA, SINELE, NATURA, DIVINUL. In a 6-a zi de munca sustinuta am atins acest nivel timp de cateva zeci de secunde. A fost similar ca atunci cand am incercat prima data ayahuasca si am ras 5 ore in continuu. Planta a fost pentru mine extrem de seducatoare, originala si ocrotitoare. M-am simtit ca in Avatar. M-am conectat cu mine la modul profund si cu toate obiectele si toti oamenii bucurandu-ma ca un bebelus alaturi de iubirea si protectia Mamei Natura. Asa au fost cele cateva secunde! Atat a fost de puternica relaxarea mea!
M-am simtit binecuvantata pentru aceasta experienta unica, pentru oamenii pe care i-am intalnit, pentru locurile minunate si, multumindu-i sufletului meu drag, a trebuit sa plec si sa continui calatoria.
Ajungand in Saigon am realizat ca sufletul meu se deschisese foarte mult si acum simteam la o intensitate ridicata tot ce se intampla in jurul meu. Am realizat ca a sosit timpul sa integrez tot ce am invatat. Si am continuat urmatoarele 14 zile aplicand si tot aplicand.

De fapt, sufletul meu s-a inaltat in cele 40 zile pentru ca:

– Acceptarea profunda a emotiilor, indiferent de natura lor, face cumva sa le scada intensitatea. Daca opunem rezistenta ele vin mai puternic spre noi si mai des.
– Gandurile duc spre trecut sau spre viitor iar prezentul este evitat, astfel ca dispare conexiunea cu clipa prezenta si cu noi insine.
– Gandurile si emotiile trebuie sa „curga” pentru ca altfel produc blocaje energetice in corpul nostru urmate de boala.
– Corpul contine foc, apa si aer. Aceste elemente trebuie sa fie in echilibru prin alimentatie, meditatie si consum de apa suficient.
Chiar imi spunea doctorita ayurvedica a centrului ca persoanele care nu stiu cine sunt, care au probleme cu propria identitate au cumva zona burtii mai proeminenta. Fiecare parte din corp este asociata cu o emotie si cu un gand, de aceea trebuie sa patrundem in acel loc si sa-l relaxam lasand sa vina spre noi emotii si ganduri.
– Am apreciat invitatia permanenta in timpul mediatiei de a zambi, chiar daca este fortat la inceput. Ca si cum „functia naste organul”. Si fiecare parte din corp sa zambeasca.

Te invit si pe tine sa zambesti (chiar daca este fortat la inceput) si sa traiesti acum si aici, in prezent. Lasa toate gandurile si emotiile sa treaca prin tine, fara sa judeci.
Respira si expira profund si simte-ti sufletul.  Conecteza-te cu tine! Vei reusi! 😉