(Capitolul 1 inca nu a fost scris.)

Capitolul 2
Preocuparea pentru aflarea “pietrei filozofale” este mai veche de adolescenta, insa voi incepe de aici, de la vreo 16 ani si ceva, varsta la care am inceput sa caut „ceva” ce stiam ca exista si nu puteam sa numesc, stiam ca pot sa-l aflu din carti si apoi sa il gasesc in exterior. Bajbaiam printre misterele Indiei si religiilor descoperite din cartile lui Eliade, disperarea lui Cioran, vietile tuturor pictorilor care s-au sacrificat pentru arta, la tablourile carora ma uitam fara sa inteleg nimic. Lacrimam cand echipa nationala la fotbal a Romaniei mai dadea cate un gol, alergam sa urmaresc aventurile lui Sandy Bell, ma uitam zilnic la muncitorii de la fabrica IUPS Chitila care veneau la pauza de masa in salopetele lor albastre, ascultam si fredonam cantecele patriotice de la Cenaclul Flacara, savuram metodele de supravietuire din inchisori a personajelor lui James Clavell, autorul romanelor Tai-Pan si Shogun. Toate acestea duceau cumva catre aceeasi destinatie si ma faceau sa ma simt precum printesa razboinica, Xena.
Decebal ma intreba amuzant mereu daca am descoperit „piatra filozofala”. 🙂 Decebal este fratele meu mai mare cu 11 luni. Uneori el mai tragea cu coada ochiului la preocuparile mele “savante”. I-am raspuns dupa 20 de ani ca da, am descoperit-o. S-a bucurat. 😊

Totul a inceput odata cu calatoriile mele in Asia unde facusem un obicei sa imi petrec lunile geroase din Decembrie si Ianuarie. Adoram sa plec asa de capul meu si sa ma las purtata de energia locurilor dintr-o tara in alta. In anul 2019 am ales destinatia catre Chiang Mai, apoi, pentru ca era destul de aproape de Laos, am zburat intr-acolo. Aici ma plimbam haotic printre orasele pline de temple si istorie. Energia locurilor era puternica. Imi aminteam zambind cum prieteni dragi din Bucuresti incercau sa ma avertizeze ca exista pericolulul sa calc pe una dintre milioanele de proiectilele ramase neexplodate, lansate de Statele Unite in Laos in timpul razboiului din Vietnam.
Ajunsesem in capitala Laosului, Vientiane, acolo unde mi-a aparut in cale un program de yoga si meditatie care se numeste Happiness Program. A fost ca o bomba cu ceas. 🙂
Totul se desfasura intr-o vila din zona Vientiane. Acolo un cuplu tanar din India ne introducea in tainele meditatiei. M-au cazat intr-o camera cu un singur pat destul de ingust si atat, fara alta mobila. Imi imaginam ca poate si MIrcea Eliade o fi stat la fel atunci cand isi traia visul indian si studia sacrul si profanul. (…) Prin sederea mea acolo am invatat ca sunt „un nimeni”, ca „nu vreau nimic” si ca „nu trebuie sa fac nimic”. A renunta la EGO, la DORINTE si la CONTROL a fost cea mai grea lectie. Prin meditatie am ajuns sa ma simt un OM simplu, care este mai presus de ganduri si emotii, care isi constientizeaza propria respiratie si care poate transcede spatiul corporal, pamantesc, limitat. Meditatia te duce catre un spatiu spiritual, te ajuta sa te conectezi cu energia ta devenind fericit si in pace.
De fapt, meditatia aduce linistea si relaxarea prin activarea sistemului parasimpatic.

Cu acest program am descoperit relaxarea adevarata. Relaxarea nu se refera la odihna de 10 ore, la uitatul la filme, intalnirea cu prietenii, mers la petreceri sau alte lucruri. Relaxarea este cand stai tu cu tine, te conectezi 100% la tine si niciun gand sau emotie nu te distrage. Imi spunea un client de-al meu ca daca ar sta asa cu el i-ar fi frica sa nu innebuneasca. Si, cu toate ca nu a incercat, i se parea ciudat totusi si prefera sa sune un prieten sau sa isi gaseasca o preocupare. Dupa ce a incercat sa stea cu el, mi-a spus ca se simte puternic, ca nimic din scenariul lui nu s-a adeverit si, in felul acesta, nu mai are nevoie de compromisuri care de altfel ii complicau mult viata.

Curioasa sa descopar mai multe tehnici de respiratie si meditatie am hotarat ca un an mai tarziu sa plec in India la studiu la o scoala renumita de yoga. Asa am aprofundat aceste tehnici de meditatie si respiratie in India la SriSri Yoga School din Bengalore.

Ca sa va explic pe scurt exista trei sisteme nervoase:
simpatic care este responsabil de reactia de „fuga sau lupta” in fata unui pericol mare si are centrul in maduva spinarii si hipotalamus (aici secrectia de adrenalina este eliberata in sange);
parasimpatic: relaxarea care favorizeaza regenerarea organismului dupa stres;
digestiv (cu nervul ce leaga maduva spinarii si tractul digestiv).

Sistemul simpatic functioneaza autonom, independent de sistemul nervos central (creier) si pregateste corpul pentru situatii periculoase. El influenteaza activitatea organelor interne: pulsul creste, bronhiile se dilata, sunt afectate inclusiv functionarea organelor sexuale, muschii globilor oculari sunt afectati pentru ca pupilele se dilata… Cand creste adrenalina este afectata si digestia. Va puteti imagina cum este corpul vostru mereu in alerta? Alerta poate fi atat de subtila ca unii dintre voi nici nu simtiti ca sunteti incordati, insa: fumati in continuu, sunteti dependenti de munca, de alcool, de senzatii tari, de shopping, de prieteni total nepotriviti care va activeaza mecanismele acestea, va imbolnaviti „fara motiv”, sunteti tristi sau in depresie si va mirati de ce, gasiti un „vinovat” la indemana care sa preia nefericirea voastra si lipsa de contact cu voi insiva…

De aceea trebuie sa activam sistemul parasimpatic prin relaxare. In India echilibrarea corpului se produce atunci cand ne deblocam cele 7 chakre si lasam energia sa curga prin ele. In filozofia lor omul comunica cu mediul inconjurator prin intermediul chakrelor printr-un schimb de energie subtila.
Prin relaxare, activitatea glandelor va creste, somnul va fi unul bun si digestia noastra vizibil imbunatatita.

In India am parcurs cele 200 de ore ale scolii de yoga cu disciplina, efort, vointa si bunatate. Mi-a fost dificil sa imi antrenez relaxarea si sa renunt la stres, la a face in continuu ceva, la ganduri, la „scenarita”. Pentru ca daca opresti gandurile si activitatile (de cele mai multe compulsive), trebuie sa simti. Ca sa simti si sa stai cu tot ce este inauntrul tau, trebuie sa vrei sa iesi din zona de confort si sa simti propria durere, frica, anxietate. Durerea insa nu este la fel ca cea traita in cadrul evenimentelor negative, traumatizante din trecut, ci este una „vindecatoare”. Te doare, dar te doare diferit. De multe ori credem ca va veni o emotie care ne va pune la pamant si fugim cat putem de ea, uneori toata viata. Dar, cu rabdare, perseverenta si eventual cu un sprijin/ ghidaj psihologic si terapeutic, putem sa ne apropiem de ea. Atunci vom observa ca, cu toata intensitatea ei, trece repede iar noi ne vom simti eliberati, usurati. Important este sa lasam emotiile sa vina. Veti observa atunci ca va simtiti corpul, ca sunteti conectati cu voi si prezenti. (…)

In India nu mai aveam nevoie de parfumuri, haine scumpe si luxul unui apartament sau a unei masini. Eram doar eu cu mine: imbracata intr-un trening ieftin, mancand orez cu legume, savurand „herbal tea”-ul lor alaturi de un grup de rusi care venisera si ei la curs, indieni si hindusi. Toti veniseram sa ne vindecam de stres.
Ziua incepea la ora 6:00 dimineata mereu cu exercitii de yoga pentru activarea corpului, urmate apoi de krya yoga (respiratii diferite). Dupa mic dejun, oferem 30-40 minute pentru activitati in folosul comunitatii sau munca voluntara cum se mai spune (curatenie, spalat vase etc). Ei le numeau Seva, adica a face lucruri pentru ceilalti. Prin aceste munci voluntare iti deschizi sufletul si inveti sa oferi. Ei gandesc ca depresia apare cand faci lucruri pentru tine. Prin Seva exersezi compasiunea si iubirea fata de ceilalti. Insa secretul este ca inveti sa iti oferi tie de fapt si inveti sa te iubesti. Se spune ca daca tii palma deschisa oferindu-le celorlalti, ai sansa ca cineva sau universul sa iti puna acolo ce ai tu nevoie. Tinand pumnul inchis nu va putea nimeni sa iti puna nimic. 😉
Dupa aceste aceste activitati voluntare urmau orele de intelegere a textelor in sanscrita din Bhagavad-Gida, Patanjali Yoga Sutra explicate de catre profesorii initiati de catre mentorul, liderul spiritual al scolii, Ravi Shankar sau Gurudev. El a scris multe carti cu sens printre care: „Celebrating Silence”, An Intimate Note to the Sincere Seeker”, „God Loves Fun” etc. Fundamentul invataturilor se refera la Iubire, Compasiune si Entuziasm. (…)

Yoga este un stil de viata, nu o practica de 1-2 ore/saptamana. Prin yoga depui un efort pentru ca alegi sa stai intr-o postura incomoda si inveti sa-ti relaxezi mintea si sa respiri in aceea postura. Mintea iti va spune ca trebuie sa renunti, ca nu vei reusi, ca este greu, ca este dureros, ca nu ar trebui sa te chinuiesti etc. Atunci trebuie doar sa respiri si sa lasi gandurile sa vina si sa plece fara sa opresti niciunul dintre ele.
Yoga inseamna sa nu depui efort, ci sa ajungi sa faci lucrurile usor, treptat; sa oferi iubire, compasiune, sa fii fericit si entuziast. Yoga este uniunea dintre corp, minte si respiratie. Pentru aceasta este nevoie de practica si perseverenta. Nu pune presiune pe tine, exerseaza zilnic compasiunea si iubirea si vei reusi. Anturajul este extrem de important pentru ca prietenii care vor impartasii cu tine aceeasi rutina, te vor ajuta sa te mobilizezi si sa te perfectionezi mai usor.

Imi amintesc cu drag cum in cadrul scolii ne-au invatat sa binecuvantam mancarea prin asezarea mainilor deasupra farfuriei si rostirea mantrei „annadata sukhibhava” de cateva ori. Este un fel de inchinare de-a noastra crestineasca inainte de masa. Mancarea trebuie sa intre cu energie buna in corpul nostru pentru ca nu este o simpla mancare, este sattva (balanced and harmony).
La restaurantele cu hrana ayurvedica bucatarii si personalul care serveau hrana aveau nevoie sa fie in echilibru si armonie. Ei toti practicau yoga si meditatia in cadrul templului in forma de lotus din cadrul ashramului. Astfel energia lor buna si vindecatoare cu care pregatesc hrana si o servesc este transmisa mai departe catre client.
Am fost surprinsa sa constat ca si la masajul ayurvedic, maseoza spune o incantatie in sanscrita in fata corpului dezgolit si pregatit pentru masaj, folosindu-si astfel abilitatile terapeutice intr-un mod vindecator. Dumnezeu lucreaza prin noi.

Am sa revin asupra calatoriei mele din India si cu alte ocazii, este mult de povestit. Voiam sa va transmit in aceasta zi ploioasa din Februarie 2020 ca merita sa va cautati propriul drum catre „piatra filosofala”. Aceasta Piatra este Eu-l vostru autentic si sanatos. Acolo este fericirea deplina, energia sanatoasa si echilibrul. Va invit sa celebram viata impreuna!

Distribuie: