Cautam permanent un echilibru armonios si sanatos intre legaturile simbiotice bazate pe nevoile primordiale care nu au fost satisfacute in special in primii ani de viata si puterea de-a actiona liber la varsta adulta.
Gasirea si mentinerea echilibrului dintre dependenta si autonomie devine o sarcina dificila atunci cand individul a trecut in primii sai ani de viata printr-o „trauma simbiotica“ la nivelul relatiei de atasament cu mama sau cu alti ingrijitori apropiati.
Atunci cand sugarul sau copilul mic nu obtine de la mama sa iubirea, siguranta, protectia si caldura de care are absoluta nevoie, el va cadea prada unor „complicatii simbiotice“ care, in dezvoltarea sa ulterioara, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice. (Vezi Franz Ruppert, „Simbioza si autonomie”.
Autonomia nu va fi obtinuta fara rezolvarea problemelor de baza. (…)
Conflictele in cuplu sunt generate de complicatiile simbiotice. Partenerii clivati in interior cauta cu disperare apropierea si dragostea si totodata se tem de prea multa apropiere si se agata de idei nerealiste despre iubire. Iluziile si idealizarile construite in relatia cu mama si cu tatal sunt transferate asupra partenerului de cuplu. Atasamentele fata de partener oglindesc tocmai aceste nevoi nesatisfacute si modelele, tiparele de comportament cu mama sau ingrijitorii apropiati.
No comments